Unui tatã

 

Nu mi-ai purtat mâna în zbor

Ȋntr-un surâs triumfãtor,

Arãtându-mi calea de a fãuri

Litere şi cifre de-arginturi.

 

Când în somnu-mi agitat

Un coşmar s-a arãtat,

Nu ai fost acolo sã-l alungi,

Nu mi-ai vegheat nopţile lungi.

 

Nu ai fost acolo, ascultând cântecul meu,

Emoţionat, aplaudând mereu,

Nu ai fost când cântecul s-a stins,

Şi suferinţa în mine s-a aprins.

 

Nu ai fost când m-am lovit de greutãţi,

Pe ce drum sã merg sã îmi arãţi.

Când am greşit calea, rãtãcitã,

Nu ai fost sã mã salvezi de o greşealã cumplitã.

 

Nu ai fost sã-mi ştergi o lacrimã,

Pentru tine sunt o anonimã.

Nu m-ai vãzut râzând,

Nu m-ai vãzut cãzând.

 

Acum s-a dus ocazia, a zburat în vânt

Am ajuns la punctual culminant.

Iar la final, de vrei iertare

O vei obţine de la cel cãruia i-ai dãruit iubire.

 

De voi avea şi eu cândva copii,

Aş vrea sã ştie ce-i acela tatã,

Un pãrinte ce-i va iubi,

Nu sã alerge dupã dragostea furatã.