Nu a uitat

Lui A.

 

Nu a plecat amintirea singurã pe drum,

Nu s-a pierdut în norii ca de scrum,

Nu a îngheţat-o anoptimpul rece,

A fost aici, când credeam cã va trece.

 

Nu a fost un demon infam, abandonat,

Ci doar un sentiment pãstrat, nu uitat.

S-a schimbat, dar a rãmas la fel mereu:

Un zâmbet purtat pe raze de curcubeu.

 

Nu a fugit de orizontul cenuşiu,

Nu a clãdit trãdãri în arãmiu,

Nu a uitat luna roşie plinã de viaţã,

A aşteptat-o sã-i aparã iar în faţa.

 

Nu s-a cufundat în uitarea sufletului mut,

Cioplind iubirea ei de lut.

Nu s-a lãsat învinsã de demonii de catifea,

Ci a ştiut sã pãstreze raza mea.

 

A rãmas o enigma de cernealã,

Un suflet ce se zbate-n îndoialã,

Dar a clãdit din dureri agonizante,

Zâmbete ce nu au fost uitate.