Nu a uitat
Lui A.
Nu a plecat amintirea singurã pe drum,
Nu s-a pierdut în norii ca de scrum,
Nu a îngheţat-o anoptimpul rece,
A fost aici, când credeam cã va trece.
Nu a fost un demon infam, abandonat,
Ci doar un sentiment pãstrat, nu uitat.
S-a schimbat, dar a rãmas la fel mereu:
Un zâmbet purtat pe raze de curcubeu.
Nu a fugit de orizontul cenuşiu,
Nu a clãdit trãdãri în arãmiu,
Nu a uitat luna roşie plinã de viaţã,
A aşteptat-o sã-i aparã iar în faţa.
Nu s-a cufundat în uitarea sufletului mut,
Cioplind iubirea ei de lut.
Nu s-a lãsat învinsã de demonii de catifea,
Ci a ştiut sã pãstreze raza mea.
A rãmas o enigma de cernealã,
Un suflet ce se zbate-n îndoialã,
Dar a clãdit din dureri agonizante,
Zâmbete ce nu au fost uitate.
Advertisements