O lume in versuri

Imagination has no limits.Our mind can create beautiful new worlds.

Paradoxul urban




Ȋn gãlãgia urbanã,
Oameni pretudindeni. 
Tristeţea umanã
N-o vede nimeni.
Strigãtele mute
Rãsunã din oraş 
Durerile sunt multe,
Iar sufletul e laş.
Nu sperã, nu iubeşte,
Se lasã copleşit
De tristete
De teamã şi mit.
Teama e prea mare
Speranţa a murit. 
Nimeni curaj n-are 
Sã fie fericit…
Prefera sã sufere,
Ce oameni ciudaţi!
Suferã-n tãcere, 
Se lasa intimidati.
Nu sperã, nu viseazã,
Nu-şi mai doresc nimic.
Durerea e treazã,
Sufletul le este mic.
Dacã s-ar privi
Ar descoperi
Oglinditã în ochii celuilalt
Propria suferinţã de cobalt.
Cãci toţi suferã-n tãcere
Nimeni nu stie
Suferinţa celuilalt… 
Ce lucru ciudat!
Ȋn gãlãgia urbanã însã,
Nimeni nu-i curajos; 
Fiecare pe drumul sãu 
Merge privind in jos.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: